Archive for the 'Informatii ultile' Category

Recensământ în Sfântul Munte Athos

Conform rezultatelor recensământului realizat între 10 și 24 mai 2011 de Agenția Elenă de Statistică, numărul de locuitori ai Muntelui Athos se ridică la 1830, adică o densitate de 5,45 locuitori la kilometrul pătrat.

În 2001 existau 2262 de viețuitori în Sfântul Munte.

Guvernatorul civil al Muntelui Athos, Aristide Kasmiroglou, a declarat că trebuie să așteptăm rezultatele finale ale recensământului pentru a ne pronunța despre diminuarea efectivă a numărului locuitorilor muntelui. El a spus că în recensămintele anterioare, lucrătorii sezonieri au fost trecuți ca și locuitori rezidenți, ceea ce ar explica scăderea accentuată a numărului viețuitorilor.

Din site-ul http://agioritikesmnimes.pblogs.gr, aflăm amănunte interesante despre locuitorii Sfântului Munte în cursul secolelor anterioare. Astfel, în 1900, 7432 de călugări trăiau în Muntele Athos. Dintre ei, 3276 erau greci, 3496 erau ruși, 307 bulgari, 286 români, 51 georgieni și 15 sârbi.

sursa: Portalul Doxologia

Anunțuri

Avatonul. De ce nu au voie femeile in Sfantul Munte Athos?

Avatonul este legea care interzice femeilor a intra în Sfântul Munte Athos. „Avaton” înseamnă „neumblat”, prin acest cuvânt făcându-se referire la interdicţia femeilor de „a umbla” pe pământul Sfântului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului să rămână până astăzi unul sihăstresc şi monahal, singurul de acest gen din întreaga lume. Avatonul este o un fel de graniţa naturală a Sfântului Munte. Călugării athoniţi au ales locul, sălbatic şi neumblat, şi tot ei au zidit mănăstirile şi bisericile de pe stânci. Călugării au sfinţit locul, cu rugăciunile şi sângele lor, şi tot călugării au hotărât, într-un glas, că „avaton-ul” să rămână valid, indiferent de legile şi poftele lumii păgâne. O rânduială asemănătoare mai păstrează şi alte mănăstiri ortodoxe din lume. Dintre acestea, le amintim aici pe următoarele: Mănăstirea Frăsinei, România; Mănăstirea Sfântul Visarion – Dosikou, Grecia; Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfinţit, Israel.

Mănăstirile de la Meteora aveau şi ele acest „avaton”, însă în anul 1948, acesta a fost anulat. După construirea unei şosele care facilitează accesul către mănăstirile din vârful stâncilor, turismul a început a devasta orice urmă de sfinţenie care mai există la Meteora. Astăzi, mănăstirile de la Meteora au ajuns muzee, „cimitire” ale autenticului monahism de odinioară. La mănăstirea Marea Meteora vin anual circa un milion de turişti. Toate sarcinile din complexele monahale au trecut în sarcina mirenilor angajaţi. Călugării mai coboară în biserica doar pentru slujba, după ce poarta se închide şi turiştii nu mai au voie să intre în mănăstire

Câteva imagini cu „graniţa” Sfântului Munte

Această prezentare necesită JavaScript.

Sfântul Munte şi drepturile omului

Într-o zi de miercuri, pe data de 15 ianuarie 2003, Parlamentul European elibera o rezoluţie care cerea ridicarea interdicţiei adresate femeilor de a umbla pe Muntele Athos din Grecia, teritoriu al Republicii Monahale Athonite. Potrivit textului rezoluţiei, decizia pe care monahii Sfântului Munte au luat-o în anul 1045 violează principiul universal recunoscut al egalităţii genurilor, al non-discriminării, ca şi legislaţia comunitară asupra egalităţii. În plus, respectiva decizie încalcă şi dispoziţiile relative la libera circulaţie a persoanelor în cadrul Uniunii Europene.

Pentru că respectivul document nu avea decât valoarea unei recomandări, avatonul – adică interdicţia femeilor de a umbla pe Sfântul Munte Athos (grecescul „avaton” însemnând „neumblat”) – nu a fost abrogat. Cu toate acestea, rezoluţia reprezenta efectul unui discurs public care, începând cu revoluţia emancipării sociale de după cele două războaie mondiale, a devenit din ce în ce mai prezent, fiind pregătit să reclame şi să inculpe orice fel de abatere de la respectarea drepturilor omului. În plus, documentul Parlamentului European a flambat vigilenţa civică a celor care erau pregătiţi să mineze orice fel de discriminare nejustificată. Din perspectiva drepturilor omului şi din perspectiva celor care militează pentru respectarea acestora, pretenţia este legitimă. Nu poţi interzice cuiva accesul într-un loc doar pentru că este bărbat sau femeie. Cu alte cuvinte, atunci când vine vorba despre drepturi şi permisiuni, discriminarea genurilor, pur şi simplu, nu se face. Rezoluţia Parlamentului European era necesară şi inteligibilă.

Dar dacă, de fapt, codul drepturilor omului nu este suficient pentru a acoperi întreaga realitate umană? Dacă decizia avatonului încalcă aceste drepturi pentru că gestul asumării sale nu poate ţine cont doar de ele? Şi dacă aceste drepturi au ca fundament o definiţie a omului care nu corespunde acelei viziuni despre om proprii spiritualităţii creştinismului ortodox şi specifice antropologiei creştine?

Aşa cum teoria drepturilor omului se întemeiază pe un anumit tip de definiţie a omului, la fel, interdicţia adresată femeilor de a umbla pe Sfântul Munte se sprijină pe fundamentul unei alte definiţii a omului. Mai mult decât atât, aceaste definiţii sunt ireconciliabile. Clivajul dintre ele este proporţional cu distanţa de paradigmă dintre antichitatea târzie şi modernitate. Deşi, de cele mai multe ori, Evul Mediu este gândit din perspectiva opoziţiei faţă de revoluţia epistemologică şi ştiinţifică, seminţele acestei răsturnări au fost sădite odată cu tratatele lui Anselm, cu cele ale lui Ockham sau ale lui Duns Scotus. Preluând teza failibilităţii cunoaşterii omului şi transformând-o într-un mod de lucru, modernitatea a început să îl gândească pe om din perspectiva autonomiei sale absolute. Aşa cum universul lua forma puterii de cunoaştere a omului, interacţiunea persoanelor era legiferată şi întemeiată pe fundamentul libertăţii inexpugnabile a individului.

Antichitatea propunea, însă, o perspectivă diferită asupra omului. Deşi discursul filosofic dominant – fie că este vorba despre platonism, fie că este vorba despre stoicism, epicureism sau neoplatonism – recomanda principiul libertăţii şi drepturile individului ce decurg din acesta, ţinta ultimă era autonomia omului în vederea situării sale pe verticala relaţiei cu divinitatea. Cu alte cuvinte, libertatea individului nu era gândită ca fiind doar scop în sine, ci ca fiind şi mijloc către altceva.

Or, Creştinismul a preluat şi a împlinit tocmai acest fel de a gândi omul şi de a-l aşeza sub zodia eliberării. Prin el, libertatea era situată sub ascendentul interiorizării, sub semnul eliminării tuturor imperfecţiunilor care înrobesc sufletul şi care îi limitează putinţa întâlnirii cu Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „liber este cel care are libertatea desăvârşită asupra patimilor” („Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, Omilia a XVIII-a”), „bucurându-se de libertatea Duhului Sfânt, adică de adevărata libertate pe care le-o dăruieşte Hristos, aceşti oameni fiind chipuri ale Preasfântului Dumnezeu” („Problemele Vieţii”).

Dacă în cazul creştinismului libertatea are o teleologie, o argumentaţie amplă asupra necesarei eliberări de patimi şi de labirintul lumesc al acestora, modernitatea pierde din vedere această perspectivă. Poate că cea mai bună ilustrare a chestiunii este modul în care Immanuel Kant – unul dintre corifeii modernităţii – recomanda, în sens gnoseologic, autonomizarea omului în vederea obţinerii cunoaşterii, în timp ce, dintr-o perspectivă etică, reclama principiul libertăţii dintr-un unghi strict autoreferenţial.

sursa: ziarullumina.ro

Coordonatele mănăstirilor din Sfantul Munte Athos

Din SUA, formati mai intai 011-30-23770 si apoi numerele de mai jos

Din Europa formati 00-30-23770 apoi numerele de mai jos

Pe cine sa sunati / Cui sa-i trimiteti fax

Ministrul Afacerilor Externe, Petros Molyviatis
fax. +30-210-368-1433

Adjunctul Ministrului Afacerilor Externe, Panagiotis Skandalakis
fax. +30-210-368-2410

Biroul pentru Religii al Ministerului Afacerilor Externe
fax. +30-210-368-2313

Din Europa formati 00-30-23770 apoi urmatoarele

Din America de Nord formati 011-30-23770 apoi urmatoarele

MANASTIREA NR. TEL. NR. FAX
Hilandar 23797 23108
Dionisiu 23687 23686
Dochiariu 23245 23245
Esfigmenu 23796
Marea Lavra 22586 23762, 23766
Grigoriu 23218 23668, 23671
Iviron 23248 23643
Caracalu 23225 23746
Constamonitu 23228
Cutlumus 23226 23731
Pantocrator 23253 23685
Filoteu 23256 23674
Simonopetra 23254 23707
Sf. Pavel 23250 23355
Sf. Pantelimon 23252
Stavronikita 23255
Vatopedi 23219 23781
Xenofont 23249 23660, 23631
Xeropotamu 23251 23733
Zografu 23247 (nr de fax este acelasi cu nr. de telefon. Sunati si cereti sa trimiteti un fax)
Birourile din KARYES
Sf. Comunitate 23221 23315 (Secretarul Sef – archigrammateus)
Guvernatorul Civil 23230 23290
Politia 23212 23260
Birourile din DAPHNI
Portul 23300
Politia 23222 (nr de fax este acelasi cu nr. de telefon. Sunati si cereti sa trimiteti un fax)
Biroul Postal 23297

ADRESE POSTALE

IERA MONI [NUMELE MANASTIRII]
GR 63086
Karyai, Agion Oros
GREECE

sursa: prieteniisfmunteathos.wordpress.com

Istoricul Sfantului Munte Athos

Sfantul Munte este o peninsula cu lungimea de 60 km o latime ce variaza intre 8-12 km, aria totala fiind de 360 Km patrati. Muntele Athos, sau Athon, după niste vechi traditiuni întunecate ar veni de la Athos, un supranume ce da zeului Joe (Jupiter) care avea un templu pe unul din vârfurile Muntelui.

Printre celelalte temple de pe Athos, pe unul din vârfurile cele mai înalte, era zidit templul zeului Apolon, care întrecea pe toate ca mărime, înăltime si artă.

In zilele senine, idolul se vedea dela Constantinopol si era adorat cu însufletire. In timpurile vechi Athosul era tot atât de renumit ca si Olimpul, faimosul munte, pe înăltimea căruia sălăsluiau zeii mitologiei antice. De la poalele Athosului si până la cele ale Olimpului se întinde ca o pânză albastră, frumoasa mare Egee, semănată ca o multime de insule, a căror legende sunt cunoscute de toate popoarele. Athonul însusi, nu de putine ori a slujit de sălas zeilor din Olimp.

O legendă spune, că vreme îndelungată a petrecut aici si Junona.

Muntele Athos, pe atunci era locuit de păgâni. Deasupra lui se aflau 5 cetăti: Dion, Olofiscus, Acroaton, Zissus si Cleone. Locuitorii acestor cetăti ca si cei de prin insulele din apropiere, au adus multe jertfe sângeroase zeitătilor de pe munte, si în special lui Apolon cel de pe vârful Athonului. Lumea dornică să cunoască viitorul venea de prin toate părtile, spre a-l consulta si toti primeau de la dânsul răspunsuri potrivite, dar fireste mincinoase, ca toate răspunsurile oracolelor păgâne.

După poemele lui Homer, pe lângă Atbon, ar fi trecut flota viteazului între viteji, Achile, fiul lui Pele, regele Tesaliei, când împreună cu Agamenon, si înteleptul Ulise, au pornit război împotriva Troiei, faimoasa cetate ale cărei ruine se văd si astăzi, pe coastele Asiei Mici.

apollo athos

Crestinarea Athosului

Păgânii care locuiau Sf. Munte, după o veche traditiune bisericească au primit crestinismul din vremile cele dintâi ale erei crestine, în niste conditiuni cu totul exceptionale. Se stie că, după înăltarea Mântuitorului la cer si pogorârea Sf. Duh asupra celor 12 Apostoli, printre care erau si sfintele femei mironosite, în frunte cu Sf. Fecioară Maria, urmând poruncii Mântuitorului: Mergând învătati toate neamurile… si propovăduiti evanghelia la toată zidirea”, Sf. Apostoli au tras la sorti, care încotro să meargă la propovăduire.

In chipul acesta, s-au orânduit toti, fiecare în câte o parte a lumii. Cât despre Maica Domnului, singur Dumnezeu, după a Sa pronie, i-a rânduit mai înainte soarta, trimitând pe arhanghelul Gavriil, care i-a vestit, ca să meargă la muntele Athos, unde sunt cele mai multe Temple păgâne. Aceasta s-a îndeplinit întocmai, în următoarele împrejurări: In insula Cipru, fusese rânduit episcop, Lazăr, cel înviat a 4-a zi din morti; hirotonit de către apostolul Varnava, ucenicul Sf. Ap. Pavel. După un timp, oarecare, Lazăr a fost cuprins de un dor nespus, de a mai vedea, odată înainte de a-si da obstescul sfârsit pe Preasfanta Fecioară; dar stiind bine, că el nu se mai putea duce la Ierusalim, din cauza iudeilor, care-l urmăreau, ca să-l ucidă, a scris o epistolă Maicii Domnului, prin care o ruga, cu multă stăruintă si cu adâncă smerenie, ca să vină ea la Cipru, spre a-I împărtăsi blagoslovirea Fiului si Dumnezeului.

Maica Domnului, primind scrisoarea aceasta duioasă, a răspuns Sf. Lazăr, că-i va îndeplini dorinta, numai să-i trimită o corabie în portul Iaffa, ca să o ia. Primind acest răspuns, Sf. Lazăr s-a umplut de o bucurie nespusă si a trimis îndată corabia la port. Maica Domnului o astepta. S-a suit în corabie, însotită fiind de apostolul Ioan feciorelnicul -în grija căruia o lăsase Mântuitorul – si de alti doi apostoli si s-au îndreptat cu corabia, spre insula Cipru.

Vântul însă fiind împotrivă, – după dumnezeiasca rânduială de sus – se pomeneste după câtăva vreme de călătorie, la limanul lui Climent, din muntele Athos, în dreptul Mânăstirii Ivirilor de azi. Când s-a apropiat corabia de tărm, s-a întâmplat o minune! Toti idolii din munte au căzut cu fetele la pământ, sfărâmându-se în mii de bucăti; iar idolul Apolon, cel din vârful Athonului răcnind groaznic, fără orânduială, ca niciodată, a strigat: „Iesiti noroadelor bărbati si femei, tineri si bătrâni si alergati în grabă, la limanul lui Climent, ca să întâmpinati pe Maica Marelui Impărat si adevăratului Dumnezeu, Iisus Hristos!” Si zicând aceste cuvinte, îndată idolul a căzut de pe vârful muntelui, împreună cu diavolul care locuia într-nsul, sfărâmând coama întreagă a muntelui si prăbusindu-se în adâncurile mării.

Norodul, auzind aceasta, s-a înspăimântat foarte si adunându-se la un loc cu mic cu mare s-au pogorât în grabă la limanul lui Climent, unde au întâmpinat pe Preasfanta Născătoare de Dumnezeu si Sf. Apostoli care era cu dânsa. Fiind ea in corabiei i-au adus cuviincioasa cinstire si căzând i s-au închinat, zicând: „O Preasfântă stăpână, Maică pururea Fecioară! Spune-ne luminat cum ai născut pe cel neîncăput? Cum ai hrănit cu lapte din sânul Tău pe cel ca hrăneste toată făptuirea si cum ai tinut în Sf. Tale brate pe cel ce tine în brate toată zidirea?” Atunci Maica Domnului, cea cu dar dăruită, deschizând gura a dezvăluit norodului aceluia înselat de idoli toate tainele Fiului Său, învătându-i să creadă si să se boteze în numele Lui.

Si asa a crezut tot norodul si s-a botezat de la mic la mare, aducând multumire Maicii Prea Curate.

Maica Domnului le-a mai spus următoarele cuvinte: O fii luminati, ascultati. Acest loc a fost sortit mie de către Fiul si Dumnezeul meu. Voi însă, nu veti mai rămâne mult aici, pentru că pe muntele acesta voi trimite bărbati din toată lumea, ca să vietuiască în curătie, după chipul îngerilor. După aceasta, maica cea prea curată s-a suit în corabie, împreună cu cei doi ucenici care o însoteau, si dând ultimele povete norodului, binecuvântându-l, a plecat spre insula Cipru. Sf. Lazăr, după multă asteptare, zărind corabia apropiindu-se, mult s-a înveselit, vărsând lacrimi de bucurie. Si sosind corabia, Maica Domnului a povestit Sf. Lazăr cum a fost rânduită să meargă la muntele Athos, unde a adus pe tot norodul la credinta cea adevărată. Sf. Lazăr s-a bucurat mult, si luând blagoslovenia cea mult dorită, corabia cu Maica Domnului s-a îndepărtat de la tărm, pornind spre Iaffa si apoi spre Ierusalim. Nu se stie sigur când au venit primii monahi pe muntele Athos. Se bănuieste însă că ar fi venit chiar din timpul Sf. Apostol si Evanghelist Ioan (101 după Hr.), care însotise pe Sf. Fecioară în călătoria Sa spre Athos.

Această versiune voieste să ne spună că, chiar din timpurile vechi ale erei crestine, au debarcat aici sihastri din Asia Mică, poate si din Efes, patria Sf. Evanghelist Ioan, unde viata singuratică, contemplativă, începuse a se manifesta de timpuriu.

Desigur însă, că viata călugărească de aici a luat fiintă mai întâi sub forma de sihăstrii si de schituri. Pe vremea împăratului Teodosie I (+395) si a sotiei sale Pulheria, existau câteva Mânăstiri, care însă au fost pustiite de barbarii năvălitori. Către sfârsitul secolului al VIII-lea, venind de la Roma, Petru Athonitul, din porunca Maicii Domnului, care i s-a aratat în vis, a găsit muntele pustiu. De aceea a trebuit să-si caute adăpost într-o pesteră întunecoasă, plină de târâtoare otrăvitoare, pe care numai cu rugăciunea le-a alungat. Hrana sa, la început, a fost din ierburi care cresteau în preajma pesterii, iar mai în urmă s-a învrednicit de hrană cerească pe care i-o aducea îngerul Slavei, o dată la patruzeci de zile.

In a doua jumătate a sec. IX (867) vine si se asează la Athos, pustnicul Ioan Colibasul vestit prin sfintenia vietii sale. Pilda lui fu urmată de altii, asa că în scurt timp înăltimile muntelui au fost populate cu sihastrii si monahii, râvnitori după viata îngerească, post si rugăciune de zi si de noapte, în linistea profundă a muntelui. Vasile Macedon, împăratul bizantului (867-886) ascultând rugămintea sihastrului Ioan Colibasul, îi dărui lui si urmasilor săi acest munte, care de acum înainte începe a se numi SFANTUL MUNTE. Privilegiul acesta al lui Vasile Macedon, îl întări si împăratul Leon Inteleptul. Pe lângă sihastrii, mai veniră apoi si chinovitii, care începură să zidească mânăstiri. Ca organizator al Sf. Munte este considerat Atanasie din Trapezunda, care împreună cu alti râvnitori de viată monahicească, întemeie marea mânăstire Lavra, pe la anul 963.

Pentru viata sa, plină de evlavie si cuviosie, Atanasie, ca si Petru Athonitul, este trecut în rândul Sfintilor.

Prin secolul. al X-lea, viata monahală ajunge la mare cinste. Patriarhi, arhierei, preoti, diaconi se retrag la mânăstirile Aghiorite si intră în rândurile monahilor. Lor le urmează împărati, printi si boieri, care, convinsi de nimicnicia vietii acesteia, se retrag din lumea desfătărilor, trăind în singurătatea muntelui sfânt, si ducând cu dânsii averi si odoare scumpe. Faima despre sfintenia vietii în Sf. Munte, s-a răspândit în toată lumea. Principii tutoror popoarelor ortodoxe: Iviri, Rusi, Sârbi, Bulgari si mai ales Românii, dăruiesc averi considerabile pentru zidirea si împodobirea mânăstirilor din Sf. Munte.

O chestiune care merită să fie cercetată este si interzicerea intrării femeilor, sau femelelor în genere, în Sf. Munte. După o veche traditie, păstrată prin viu grai, se povesteste că, Plagudia, sotia împâratului Teodosie cel mare trecând cu corabia de la Roma spre Constantinopol, s-a abătut si pe la muntele Athos spre a vedea mânăstirea Vatoped zidită de către sotul său.

Primită în port de către monahii a mers până în tinda Bisericii, unde este până astăzi Icoana Maicii Domnului numită Antiphonitria. Aici auzi o voce tunătoare: „Opreste-te si întoarce-te înapoi căci eu sunt împărăteasa muntelui acestuia. Pentru ce ai venit să tulburi linistea supusilor mei? Să stiti că de azi înainte, nici o femeie nu va mai călca pământul sfânt al acestui munte”.

Auzind aceste cuvinte, împărăteasa Plagudia căzută cu fata la pământ, pocăindu-se de îndrăzneala ce a avut, dărui mânăstirii odoare scumpe după care a plecat la Constantinopol. De atunci si până azi, nici o femeie n-a mai intrat în republica monahilor a Sf. Munte Athos.

Prin sec, XI-lea, Athosul îsi pierde caracterul de asezământ împărătesc, curat Bizantin. Atunci Rusii întemeiază aici mânănstirea lor Sf. Pantelimon, numită Rusicon, cu slujbă rusească de pe cărti Slavonesti, pomenite încă pe la 1143. In curând se înfiintează si mânăstirea Sârbească Hilandar, o frumoasă mânăstire Bulgărească si un frumos schit Românesc: Prodromu.

In timpul imperiului Latin, întemeiat de cruciati în anul 1204, monahii Sf. Munte Athos au înscris cea mai glorioasă pagină a istoriei lor, luptând si mărturisind, în ciuda tuturor prigoanelor catolice, credinta drept măritoare de răsărit. Martiriul, mucenicia si moartea, nu i-au putut clinti de pe temeliile credintei ortodoxe.

De atunci si până azi, Sf. Munte Athos a fost cheagul ortodoxiei de pretutindeni si centrul prin excelentă al monahismului ortodox.

sursa: calauzaortodoxa.ro


Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930